PIPEREA & ASOCIAȚII a acordat asistență juridică unei asociații constituite în temeiul OG nr. 26/2000 pentru deschiderea voluntară a procedurii insolvenței în formă simplificată. În urma susținerilor avocaților, Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, a admis cererea și a deschis procedura simplificată a falimentului față de acest ONG.
Confruntate cu criza economică, dar și cu lipsa de coerență a acțiunilor Autorității de Management, care a modificat unilateral în repetate rânduri contractele de pre-finanțare/finanțare, conducând la reducerea/stoparea finanțărilor, asociațiile și fundațiile s-au văzut în imposibilitatea de a mai susține proiectele (în general finanțate prin programe AMPOSDRU) și de a mai plăti creditorii.
În consecință, soluția identificată pentru ONG-urile care au acumulat datorii semnificative ca urmare a conduitei culpabile a Autorității de Management constă în deschiderea procedurii insolvenței tocmai pentru a nu scurtcircuita raporturile juridice în care sunt implicate.
Una dintre problemele întâlnite în practică este dată de jurisprudența neunitară a instanțelor, care, nu în puține rânduri, au apreciat fie că ONG-urile nu au calitatea de debitor în înțelesul Legii nr. 85/2006, fie au interpretat mult prea restrictiv conceptul de “activități economice”. Or, un ONG, în calitate de asociaţie/fundație constituită în baza prevederilor OG nr. 26/2000, are calitatea de debitor în înţelesul Legii nr. 85/2006, în conformitate cu prescripţiile art. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice poate fi supusă procedurii insolvenței.
Profesorul Gheorghe Piperea arăta încă din anul 2008 că, într-adevăr, asociațiile și fundațiile pot, în baza art. 48 din OG nr. 26/2000, să exercite “activități economice directe”, cu condiția ca aceste activități să aibă caracter accesoriu și ca profiturile să fie orientate spre scopurile non-profit ale organizaţiei. Așadar, nu există niciun argument logic sau legal care să înlăture aplicabilitatea procedurii insolvenței în cazul ONG-urilor.
Dacă din lege nu rezultă o excludere expresă de la procedura “generală” de insolvență a ONG-urilor, rezultă că, cel puțin teoretic, este posibilă o reorganizare judiciară.
În altă ordine de idei, trebuie ținut cont, în procedura insolvenței asociațiilor sau fundațiilor, că OG nr. 26/2000 interzice distribuirea fondurilor sau activelor rămase în urma lichidării către membrii fundației sau asociației. Fiind o procedură orientată către interesul creditorilor de a-și acoperi creanțele contra debitorului, procedura insolvenței impune distribuirea sumelor rezultate din lichidare către creditori, în ordinea de preferință prevăzută de lege. Numai în cazul în care, în urma distribuirilor făcute către creditori, ar mai rămâne un surplus de fonduri sau de active, acest surplus ar urma să fie distribuit unei fundaţii sau asociaţii cu scop asemănător.
Deschiderea procedurii simplificate față de asociații/fundații prezintă numeroase avantaje. În primul rând, vor fi reduse scurtcircuitele generate de incapacitatea de plată a acestor debitori. În al doilea rând, organele de conducere ale ONG-urilor nu mai pot fi trase la răspundere pentru introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenței. În al treilea rând, redirecționarea unui procent din suma datorată cu titlu de impozit nu va mai fi făcută către ONG-uri care nu își mai pot îndeplini scopul pentru care au fost constituite. Desigur, nu în ultimul rând, creditorii își pot îndestula creanțele prin lichidarea bunurilor din patrimoniul asociației/fundației.
Așadar, insolvența ONG-urilor este o soluție viabilă în contextul actual socio-economic, reușita SCP Piperea și Asociații confirmând această teză.